Descriere Detaliata Schitul Draga

Atâta timp cât a fiinţat curtea lui Darie Dărmănescu, obştea satului s-a folosit de biserica durată de cealaltă parte a şoselei, într-o poiană de pe malul drept al Cuejdiului. Este vorba de Schitul Cozla sau Draga, construcţie din bârne de stejar întru totul caracteristică arhitecturii bisericeşti de factură populară din secolul al XVIII-lea.
Făcea parte din categoria bisericilor cu planul în formă de cruce şi turnul- clopotniţă deasupra pridvorului, cu sânurile laterale bine pronunţate şi absida altarului realizată la proporţii sporite. Pridvorul de pe latura vestică, deschis pe trei părţi, avea arcaturi bogat ornamentate, susţinute de colonete strunjite iar bârnele din ziduri erau meşteşugit îmbinate după procedeul “cozilor de rândunică”.

Dar ceea ce aducea un spor de valoare şi frumuseţe în ansamblul acestui remarcabil monument era abundenţa ornamentelor sculpturale existente atât în interior cât şi în exterior. Talpa de temelie, lemnăria de sprijin a acoperişului şi cornişa, precum şi bolţile celor trei încăperi interioare erau bogat împodobite cu un impresionant repertoriu de motive florale stilizate. Un brâu în relief ce înconjura biserica sublinia eleganţa construcţiei, iar vechiul decor al balaurilor încolăciţi de pe portalul interior evoca ornamentica de la Suceava din epoca lui Ştefan cel Mare.
O inscripţie săpată în grinda de deasupra intrării păstra preţioase amănunte în legătură cu începuturile acestui monument:
“Această sfântă şi dumnezeiască biserică ce se cheamă Sihăstria în muntele Cozla, în poiana Draga ot Dărmăneştii Neamţului. Şi s-au ridicat în numele Sfinţii Troiţe cu osteneala şi cheltuiala robului lui Dumnezeu Vasile Schivnicul sân Sandului şi a călugăriţii Varvarii ot Mănăstirea Soveji… în zilele lui Grigore Callimachi Voievod şi Mitropolitului Kir Gavriil, văleat 7277 (1769), mai 10.”
Din cele de mai sus rezultă că biserica de pe Cozla s-ar fi construit ca schit călugăresc într-un loc mai retras de pe moşia Dărmăneştilor. Până în ultimii ani mai puteau fi văzute urmele unor chilii în jurul bisericii, dar numărul călugărilor pare să fi fost destul de mic. Mai târziu, când se extinde satul din apropiere, biserica este frecventată de localnici îndeplinind şi funcţiile parohiale respective.

Din păcate, a trebuit să vorbim despre acest monument la timpul trecut, deoarece – nu cu mult timp în urmă – ei a căzut pradă unui mistuitor incendiu. L-am pomenit, totuşi, pentru a-l păstra în amintirea noastră, a tuturor, cu atât mai mult cu cât el a fost înlocuit cu vechea biserică de lemn de la Sărata, asigurându-se astfel continuitatea vieţii monahale pe Muntele Cozla.